Branding Romania 2011

Branding Romania 2011

Învăţăm. Decidem. Creăm. Ne bucurăm!

Posted on | October 6, 2011 | No Comments

29 august 2011, Dâmbu Morii: prima dimineaţă a însemnat pentru noi, organizatorii şcolii de vară, proba de foc. Cu siguranţă nu din cauza unor probleme neprevăzute binevenite, de altfel,  în casa fiecăruia pentru a da şi mai mult gust atmosferei interioare. Nu, de data asta motivul a fost însuşi teambuilding-ul pregătit participanţilor pentru că a constituit startul ediţiei Branding Romania 2011. Şi, în mod vădit, ni-l doream a fi desfăşurat cu succes.

Seara anterioară ne-a permis să facem cunoştinţă cu ajutorul câtorva exerciţii uşoare, de prezentare, atât individuală, cât şi de grup. Cu toate acestea, însă, am putut observa mici semne de timiditate şi de oarecare scepticism rămase în atitudinea tinerilor noştri. Era şi firesc, nu îi lega nicio experienţă anterioară comună.

De aceea, jocurile de teambuilding gândite şi coordonate de către fiecare dintre noi (Ana, Eliza, Irina, Oana, George şi subsemnata) trebuiau să vină ca o pastilă de energizare şi consolidare a comunicării dintre participanţi. La ora 10.00 ne-am reunit în grădina Hanului unde am format echipele, am împărţit hărţile de orientare în desfăşurarea jocurilor. Şi am lăsat să prindă ritm 2 ore inedite: 6 jocuri, 6 misiuni, 6 echipe de câte 5, 15 minute pentru îndeplinirea fiecărei misiuni în parte. Criteriile de evaluare a reuşitei au urmărit 3 direcţii: cooperare, bună dispoziţie, îndeplinirea tuturor task-urilor.

De la ascultare reciprocă, atenţie acordată comunicării nonverbale, orientare în spaţiu şi timp şi până la punerea la comun a tuturor resurselor proprii pentru întărirea echipei, cele 6 jocuri au fost adevărate provocări. Absolut toate echipele au înregistrat rezultate frumoase!  Chiar dacă a existat la un moment dat tendinţa de a se percepe într-o competiţie, participanţii au înţeles, în final, că au câştigat înţelepciune în autoevaluare. Nu a fost nici pe departe o competiţie a grupurilor! A fost o modalitate prin care rolul comunicării în echipă a servit drept lecţie de viaţă.

În completarea celor mai sus descoperite, workshop-ul moderat de Dragoş Apostu s-a intitulat chiar “Procesul învăţării”. Înainte de a-i întâmpina pe participanţi, fireşte, acum ceva mai obosiţi, Dragoş mi-a mărturisit că i-a urmărit în cadrul teambuilding-ului şi că a apreciat flexibilitatea, veselia lor, că au ştiut să se distreze. Aspectele observate l-au ajutat să facă trecerea către experienţa sa profesională şi, totodată, personală, pe care urma să le împărtăşească pe durata a aproximativ 90 de minute.

Şi pentru că îi place să danseze, Dragoş ne-a invitat să îi urmăm paşii pe melodia Celebration a celor de la Kool & The Gang. Şi i-am urmat, şi ne-am simţit liberi şi mai dezmorţiţi! Ulterior, un scurt exerciţiu de reflecţie pornind de la interogaţia: Ce am învăţat ultima oară? a subliniat impactul pe care fiecare experienţă de învăţare îl poate avea. Răspunsurile au fost reacţii pozitive cu privire la teambuilding: munca în echipă, nevoia de a scăpa de inhibiţii, nu trebuie să fiu legat la ochi ca să ştiu ce vreau în viaţă, adaptare.

Odată remarcate aceste influenţe asupra individului în general, se impune şi o analiză în profunzime. De aici, vorbim de învăţare ca proces în jurul căruia Dragoş a punctat întrebările: De ce învăţ? Cum (prin ce metode) învăţ? Ce învăţ? Ce înseamnă (impactul, rezultatul)? Şi cum experienţa personală aduce o notă de credibilitate sferei teoretice, trainerul a oferit cele mai relevante exemple. Unul dintre acestea s-a referit la decizia de a pleca din oraşul natal, Braşov, în capitală. Dorinţa a venit din faptul că a descoperit că exista nevoia de a cunoaşte, de a face, de a învăţa, care necesita un spaţiu al provocărilor mult mai mare. Şi iată-l şi azi, Bucureştiul! Însă până a îmbrăca forma finală de decizie, a pus în balanţă impactul pe care îl aveau două direcţii total diferite: dialogul purtat cu sine (intrinsec) şi dialogul purtat cu ceilalţi (prieteni, familie etc). Încurajarea şi sprijinul puternic  pentru a îmbrăţişa drumul dorit a venit, în schimb, din dialogul intrinsec, deşi influenţa mai mare a fost din partea opusă.

Ce capătă, însă, cu adevărat importanţă în învăţare? Dragoş crede că însăşi descoperirea plăcerii de a face asta şi, totodată, de “a salva fiecare experienţă cu oamenii pe care îi întâlniţi în drumul vostru!” După terminarea sesiunii, s-a arătat impresionat de participanţii care “mi-au dat nişte răspunsuri… !” J

Un alt gând cu care am rămas de la Dragoş este importanţa de a face eforturi, sacrificii susţinute pe durata întregului proces de învăţare. Şi, mai mult decât atât, să crezi în conexiunile pe care le stabileşti cu oamenii pentru că ei sunt cei care, ulterior, “creează faptele” (mi-a dat exemplul tinerilor pe care i-a cunoscut la diverse şcoli de vară şi cu care a colaborat, fiind, implicit, un discret martor al evoluţiei lor profesionale).

Şi pentru că vorbim de interrelaţionare şi, în aceeaşi măsură, de experienţele anterioare care au creat aceste legături dintre noi şi ceilalţi, vorbim de prezenţa dragă a Gabrielei Solomon. E inutil să amintim că mare parte din ascensiunea pe care Club LMT a cunoscut-o i se datorează, fiind omul prezent încă de la începuturi. Dacă în 2007 şi 2008 Gabi coordona proiectul Branding Romania, anul acesta ne-a fost alături ca mentor. Dornică să-i cunoască pe participanţi, să le simtă de-aproape pulsul bătând a poftă de învăţare, Gabi a ales să le vorbească despre “Procesul decizional” în grădină: aşezaţi pe pământul uşor amorţit după dimineaţa răcoroasă, pe iarba deasă şi scârţâind a vigoare, cu privirea mângâiată de razele de soare.

O priveam pe Gabi printre pânzele albe ale baldachinului care o învăluiau la cea mai mică adiere de vânt. Vocea-i, însă, continua să comunice deschis, cu o sinceritate puternică şi cu căldura venită din sufletul frumos pe care îl are, întâmplări personale cu tâlc pentru cei care aveau urechi să audă şi interes să cunoască.

Între “a auzi” şi “a asculta” există o binecunoscută diferenţă dată de gradul de implicare a receptorului în perceperea mesajului. În aceeaşi măsură, în procesul decizional, trebuie remarcată diferenţa dintre alegere (care este o chestiune voluntară, ţine doar de individ) şi decizie (care vine ca imperativ al lui “trebuie” şi care implică individul în raport cu restul oamenilor). Unul dintre aspectele pe care Gabi a ţinut să le sublinieze pentru a fi receptate ca atare este conştientizarea faptului că: “cea mai importantă decizie e cea luată cu tine însuţi”, nu sub influenţa celor din jur.

Ce implică tot acest demers al luării deciziei? În primul rând, definirea problemei care înseamnă automat conştientizarea situaţiei în care te afli căci, astfel, nu faci altceva decât să te apropii de găsirea soluţiei optime. Identificarea alternativelor şi folosirea modelelor conduc către luarea deciziei. Punerea în aplicare a acesteia în perioada imediat următoare este echivalentul cumpărării biletului după nenumăratele rugăminţi: “Dă, Doamne, să câştig şi eu la Loto!” (este doar un exemplu de situaţie).

A şti să iei o decizie bună în ceea ce te priveşte presupune existenţa încrederii în sine, în propriile judecăţi şi capacităţi de acţionare. Le întâlnim şi în domeniul creativităţii. Participant la primele două ediţii ale Branding Romania, organizator de data această, Andrei Pascale ne-a fost alături şi în calitate de trainer pe “Creativitate”. Am putea spune că, faţă de cei doi traineri amintiţi mai sus, el a avut avantajul timpului mai mare de interacţiune cu participanţii, drept urmare empatia exista deja. Cu toate acestea, s-au adăugat şi emoţiile fireşti, de altfel, care au dat o şi mai mare importanţă momentului.

Aşadar, ce înseamnă să fii creativ? E o întrebare des auzită pentru care Andrei a transmis propria percepţie conform căreia nu vorbim de creativitate “doar ca o abilitatea înnăscută, ci ca un mod aparte de gândire ce poate fi exersat oricând, în orice domeniu.”

Cum identifici creativitatea în tine? Prin exerciţiu care duce la autocunoaştere, aş spune. Exerciţiile la care au fost provocaţi tinerii au scos la suprafaţa valabilitatea acestui raţionament: “Deşi poate nu conştientizau necesitatea unei astfel de atmosfere, cu siguranţă au putut-o experimenta, iar dovada a fost fluiditatea şi diversitatea ideilor ce au apărut.”

În mod cert, nu conştientizăm controlul pe care îl avem în general asupra fiecărei acţiuni întreprinse, faptul că suntem în permanenţă nevoiţi să apelăm la creativitate. Motiv pentru care exerciţiile propuse de Andrei, pentru frumoasa nebunie creată -a fi contactaţi direct participanţii-au urmărit acest scop: “Deşi nu cred că şi-au dat seama, au fost destul de solicitaţi, fiind puşi în diferite situaţii: de la a învăţa să accepte diversitatea perspectivelor celorlalţi până la a da frâu liber imaginaţiei. La final, cred am reuşit să îi conving că există un izvor creativ în fiecare dintre ei.”

A te simţi în primul rând confortabil în spaţiul în care alegi să te dezvolţi şi să comunici, permite să dai banalităţii aparente un alt sens, să transformi un impediment în oportunitate. A te simţi bine cu tine însuţi înseamnă, până la urmă, a te simţi liber. Preţ de aproximativ 90 de minute în acest mod au conturat participanţii finalul primei zile de Branding Romania, a observant Andrei: “Mi-a plăcut că au fost receptivi şi deschişi, au intrat foarte uşor în joc şi cred că s-au simţit foarte bine – am încercat să le observ reacţiile pe tot parcursul workshop-ului şi faptul că au zâmbit aproape continuu m-a mulţumit.”

Să-ncepem cu dreptul, ne-am zis, şi se pare că aşa am început!

*Fotografiile pot fi vizualizate pe pagina de Facebook Branding Romania în albumul cu acelaşi titlu.

Andra Rotaru

Comments

Leave a Reply